vineri, 10 septembrie 2010

Regresăm -Adrian Paunescu



Nu-i nimic, e-n regulă,
mai aşteptăm două sute de ani,
ce-o să fie, un biet accident istoric,
o socoteală matematică greşită,
suntem în Estul Europei, nu uitaţi.
Ruşii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresăm,
că se interpretează,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, aşa suntem noi, ai dracului,
daţi în Paşte, asta e, daţi în Paşte,
nu-i nimic, e-n regulă,
mai vedem noi, mai vedem,
aveţi răbdare, nu bateţi din picioare,
nu vă pripiţi
noi regresăm cu plăcere,
noi regresăm cu talent,
noi nu ne luăm după nimeni
decât când regresează.
Două sute de ani! Atât!
Aveţi răbdare, nu chemaţi salvarea,
nu exageraţi, nu cricniţi,
regresaţi cu noi!

Înapoi, marş!

8 aprilie 1988

Am gasit intamplator aceasta poezie a maestrului.....a fost scrisa in 1988 dar este la fel de actuala si astazi...oare cati ani trebuie sa mai treaca sa putem spune ca am progresat...

duminică, 5 septembrie 2010

DESEN,PICTURA-MUZEUL LEOPOLD SI BACH













11.Edvard Munch(1863-1944)-weeping nude
10.Felicien Rops(1833-1898)-human parody
9.Francois-Nicolas Chifflart(1825-1901)-The Conscience
8.Klemens Brosch(1894-1926)-Nocturnal Vision in a Wooded Valley
7.Felicien Rops(1833-1898)-The Dance of Death
6.Theodor Kittelsen(1857-1914)-The Plague is Coming
5.Alfred Kubin(1877-1959)-The Pest in Pergamo
4.Felicien Rops(1833-1898)-The Cold Devils
3.Alfred Kubin(1877-1959)-The Blessed Tusche
2.Felicien Rops(1833-1898)-The Underside of the Card at a Game of Whist
1.Alfred Kubin(1877-1959)-After the Abortion

joi, 2 septembrie 2010

OMULETUL LUI GOPO


Omulețul lui Gopo, sau, mai simplu, Omulețul, creația lui Ion Popescu-Gopo, este un humanoid nud cu linii simple, care aduce în discuție problemele lumii contemporane. Primul succes al acestui personaj a fost reprezentat de premiul Palme d'or la Cannes, primit în 1957 pentru "Scurtă istorie".
Filmul "Scurtă istorie" (1957) începe cu prezentarea Universului, în care la început soarele avea niște bucle prinse în bigudiuri, care erau planetele. La un moment dat, soarele a strănutat. În acel moment, toate planetele care erau prinse de soare ca niște bigudiuri au fost aruncate în cosmos. Pământul era planeta albastră și umedă, cu multe meridiane, care-i servea drept nas.
Pe Pământ, au apărut animalele. Ca urmare a trepidațiilor produse de către un dinozaur, o maimuță aflată într-un copac a căzut dintr-un copac, rupându-și coada. Când s-a ridicat de la pământ, s-a văzut că avea forma unui omuleț. Pe măsură ce mergea a dat de o scară, iar odată cu urcarea treptelor se transforma în egiptean, grec, roman, cavaler medieval, om cu joben, ajungând până la înfățișarea pe care o are astăzi omul.
Acest umanoid cu cap lunguieț, cu o expresie serioasă și naivă, cu mâini și picioare subțiri și cu burtica rotunjită, care a cucerit atât spectatorii, cât și lumea creatorilor de animație, a anticipat cucerirea spațiului extraterestru și primii pași ai omului pe Lună, lansându-se în Cosmos cu o rachetă cu cinci ani înainte de Iuri Gagarin și devenind primul “om” care a călătorit în spațiu. S-a mișcat în lumea subacvatică, de asemenea a evocat gândul îndrăzneț că ar putea exista viață pe alte planete. Toate acestea le-a făcut ținând, când aproape de piept, când după ureche, o floare.
Inițial prima peliculă trebuia să poarte numele de “Bob de soare”. Personajul principal era un om-amfibie, care mergea și pe uscat, și pe apă, și în aer.
Genial...daca ne gandim cand au fost facute...