.In povestea copacilor goi scartaind intr-o singura usa
Este vorba de noi amandoi, este vorba de foc si cenusa..
Doi copaci fara frunze pe drum, dupa cum ii priveste inaltul
Doi copaci prin sarutul de sus aplecandu-se unul spre altul.
R: Spune-mi padure cu frunza rara
Unde-i iubirea de asta vara?
Nu stie iarna sa se indure
De noi, copacii fara padure.
2.Toata vara au fost numai ploi si-au fost stele in nopti fara stele
Si prin toamna sederii in noi cade ultima frunza pe ele
In zadar catre tine intind niste crengi ce-mi fusesera brate,
Alte usi se aud scartaind de tomnatecul vant sa se agate.
3.Nu mai suntem decat doi copaci, vor veni taietori sa ne tunda,
Vor lua crengi toti copiii saraci pentru flacara lor muribunda.
Si chiar daca ma vei mai iubi peste crivatul iernii ce vine
Fara brate, cu ochii pustii n-am sa am ce intinde spre tine.
Frumoasa.Multumesc.Cora apari in decor tot mai rar.Care mai este viata ta...Esti in Spania?Cand poti te astept sa mai schimbam o vorba.Pe curand.Dan
RăspundețiȘtergereDan ,mutumesc de vizita...sunt bine...cum iti spuneam o data am lasat o usa deschisa ,iar altadata iti spuneam ca viata iti ofera cate ceva bun cand nu te astepti...cineva a deschis usa...acum depinde de mine daca voi putea sa merg mai departe si sa iau darul neasteptat ce l-am primit...
RăspundețiȘtergereFoarte bine,cantareste cu sufletul,ascute-ti perceptiile si daca da,curaj ca asa trebuie nu teama.Viata este o provocare si tu unul din jucatori.Fii actrita in piesa vietii tale.Numai bine.
RăspundețiȘtergere