Singur, de George Bacovia
Potop, cad stele albe de cristal
Si ninge-n noaptea plina de pacate;
La vatra-n para ce abia mai bate-
Azi, a murit chiar visul meu final.
Si ninge-n miezul noptii glacial…
Si tu iar tremuri, suflet singuratec,
Pe vatra-n para slaba, in jaratec,
Incet, cad lacrimi roze de cristal.
Ştii, uneori când intru pe blogul tău am impresia că intru într-o altă lume...în lumea unei fiinţe deosebit de gingaşe şi sensibile. Parcă eşti ireală...
RăspundețiȘtergere