DESPRE PRIETENIE ADEVARATA.....DACA MAI EXISTA

Am gasit pe o pagina ceva scris de o doamna Lidia Vladescu despre prietenie adevarata si ma intrebam daca in lumea in care traim mai exista asa ceva...prietenie adevarata,dezinteresata...Aceiasi intrebare si-o punea si autoarea ,ce este mai valoros? Banul sau prietenia'?Si oricat as vrea sa cred ca mai exista oameni care stiu sa ofere o astfel de prietenie e deajuns doar sa privesc in jur...griji,individualism,egoism,rautate....si ma gandesc ca intre toate astea ,ceva atat de rar si pretios nu are loc.Este trist dar iuresul lumii in care traim ne-a schimbat pe toti in niste animale cu instinct de supravietuire doar.

Adaug aici textul Lidiei Vladescu :

Prietenii. Am citit in urma cu cativa ani un articol despre prietenie. Care spunea cam asa:
Prietenia nu este ca o scara pe care urci pana cand ajungi in pod, iti faci treaba si apoi cobori, fara sa te mai intereseze de ceea ce se intampla cu scara. Prietenia este scara inimii tale, locul concesiei, al blandetii, al daruirii. Prietenia presupune, intotdeauna, implicarea sufleteasca, afectiva si abia apoi schimburile, interesele, ajutorul reciproc.
Fara afectiune, prietenia este doar apa de ploaie. Cum tot apa de ploaie se face atunci cand nu este insotita de fapte afectuoase. Un prieten iti spune ca racesti cand ploua si nu ai shuba, iti imprumuta haina lui sau iti daruieste camasa lui. Un fals prieten va exagera efectele ploii, nu pentru ca se teme pentru tine ci fiindca stie el ca, mergand prin ploaie de unul singur, poate gasi ciuperci, pe care nu are puterea sa le imparta cu tine. Relatia de prietenie poate fi incercata prin situatii delicate, in care esti pus in situatia de a darui. A primi stie oricine. A darui insa este arta de a iubi, de a-l pune pe celalalt deasupra meschinariilor, a judecatilor care te avantajeaza doar pe tine, excluzandu-l pe celalalt. Pana si un copil izbuteste, adesea, sa-si infranga egoismul si sa-i dea prietenului sau prima bomboana din pachet. Din nefericire, prietenii nu pot renunta la aceasta si iata drama. Caci incapacitatea de a renunta, de a darui, arata si nivelul tau de afectiune, si caracterul tau.
Multi oameni singuri, care se cred inselati sau tradati, sunt victimele propriei definitii gresite date prieteniei. Daca l-am ajutat pe X si el a spus ca suntem prieteni, dar apoi m-a uitat, risc sa cred ca X este prietenul care m-a inselat. In realitate, eu m-am inselat crezand ca dandu-i ceva lui X il oblig sa fie prietenul meu.
Falsul poate fi usor sesizabil si simplu de schimbat. Prietenia nu-i de vanzare, dar cine o vinde nu face decat sa-si vanda sufletul. Si cine crede ca poate manipula un sentiment profund sfarseste prin a se manipula pe sine. Pretul vanzarii si al manipularii sentimentului implicat in prietenie este la fel de mare precum cel implicat in iubire.
O celebra melodie spune: "Cand te simti trist sau ai necazuri si simti nevoia de dragoste protectoare, dar nimic, nimic nu merge bine, inchide ochii si gandeste-te la mine si in scurt timp voi fi alaturi de tine ca sa-ti luminez chiar si noaptea cea mai intunecata. Doar striga-mi numele si sa stii ca oriunde m-as afla voi alerga spre tine. Iarna, primavara, vara sau toamna, tot ce trebuie sa faci este sa ma strigi si voi fi alaturi de tine, caci ai in mine un prieten." - James Taylor