SI IARASI E TOAMNA

Umeda, trista, amara
Oamenii merg cu doruri in suflet
Pastrand in inimi
Franturi luminoase de primavara...
Grabiti printre frunze,
Pasii-mi se'dreapta spre-o banca
Ce-asteapta sufletul meu
Apus peste sine.
Stau mut
Ca o lebada pe ape adanci,
Si totusi,
Ca valul ce loveste de stanci,
In zbuciumul meu,ca un pom desfrunzit,
De vantul tacerii naprasnic lovit,
Gasaesc odihnire de-adanca mahnire,
In bratele bancii cojita de vreme...
Si inima mea de durere tot geme...
Soarele palid se strecoara prin nori,
Cu razele sale sa-mi deie lumina,
Sa risipeasca a mele valtori
Umede, triste, amare de vina...
Si deodata, frunza fosneste cazuta de-a valma
Cu toamna din mine...
Ascult mai atent sa-nteleg oare Cine
Cu-atata lumina spre mine paseste
Il vad de departe, ca un Soare rasare
Smerit si curat, ca un cer instelat...
In mainile Lui mi-aduce o floare
Floarea iertarii si pacii in veac!
(text Velnicer Oleg)